Catch and Release

Catch and Release (C & R) = prinde şi eliberează Catch & Release (pe scurt C & R), tradus în orice limbă, înseamnă: prinde şi eliberează. Această metodă este tot mai mult practicată peste tot în lume, menţinând astfel fauna bogată a apelor, mai ales mulţimea peştilor capitali, adică de mărimi mari, care şi aşa nu mai sunt deloc gustoşi. Pe lângă cele amintite, C & R provoacă atât satisfacţie personală cît şi admiraţia altor pescari, şi nu în ultimul rând bucuria altor pescari. Peştele care poate înota din nou liber, are şansa să se reproducă şi să crească în continuare. Pentru mulţi este încă foarte greu de înţeles, de ce să elibereze captura făcută, din momentul în care, ei pentru asta merg la pescuit, pentru a prinde peşte! Însă nimeni nu spune că dacă ai poftă de un peşte pe grătar, să rămâi doar cu gândul la el. Nu, nicidecum! Dar, dacă reuşim la o partidă de pescuit să prindem mai mulţi somni, chiar trebuie să-i omorâm pe toţi? Este chiar necesar să umplem şi congelatoarele vecinilor? Răspunsul e foarte clar: NU! Un somn de 4 până la 8 kg (în jur de 1 metru lungime) este precis un deliciu pentru mulţi mâncători de peşte, însă cu somnii care n-au încă nici măcar 1 kg, sau cu cei ce depăşesc 10 kg, cum rămâne? De pe cei mici, după ce sunt curăţaţi, mai rămâne ceva de mâncat? Mai deloc… Iar carnea celor mari, care este foarte grasă, mai poate fi cu adevărat savurată? Vă asigur că şi la aceste întrebări răspunsul este tot NU, chiar dacă mulţi dintre pescari vor susţine contrariul. În afară de asta să nu uităm, peşti mari sunt întotdeauna reproducătorii de elită. Ar fi o prostie imensă să sacrificăm în primul rând taurul de montă sau vaca cea mai lăptoasă din grajd, sau nu? Un somn care ajunge la mărimea de peste 1,5 metrii şi cântăreşte de la 20 de kg în sus, vă spun cu siguranţă că nu mai este gustos, carnea acestuia fiind foarte grasă. Dacă acest somn este însă eliberat, el creşte în continuare, se înmulţeşte în continuare, iar în câţiva ani se poate ca şi alt pescar să se bucure de drill-ul acestui somn ajuns probabil la o lungime de 2 metrii. Momentul în care apare trăsătura, drill-ul şi metoda cu care a fost prins peştele, acestea sunt esenţele care merită povestite, care de fapt şi sunt cu drag ascultate de orice pescar. Cu o poză reuşită vă veţi aminti de capturile frumoase chiar şi după mulţi ani de zile, pe când însă, momentele în care tranşaţi un peşte le veţi da uitării, nu interesează pe nimeni. Ceva mai târziu vă voi explica şi cum ajungem la nişte poze reuşite. C & R - încercaţi să faceţi asta de câteva ori cu orice fel de peşte. Veţi fi surprinşi ce sentiment plăcut veţi descoperi, unul de superioritate faţă de alţi pescari. Cu siguranţă şi capturile voastre vor fi mai mari şi mai multe în viitor şi veţi deveni nu numai un pescar de clasă, ci şi un om mai bun. Vă rog mult, nu postaţi în internet niciodată poze sau video-clip-uri personale cu somni morţi, atârnaţi de pomi, sau chinuiţi (loviţi cu picioarele, traşi peste pietre şi lăsaţi pe mal până mor, şamd…). Noi, pescarii, şi Natura noastră Pentru mine, ca la oricare alt pescar adevărat, respectul faţă de natură şi mediul înconjurător, atât faţă de peşti şi alte vietăţi, cît şi faţă de plante şi ape, este foarte pronunţat. În principiu, este ceea ce-mi face plăcere şi mă recreează, şi de aceea pe toate acestea încerc să le şi păstrez! De câte ori ies la o partidă de pescuit, am grijă ca toată mizeria şi gunoiul ce îl fac să nu rămână pe malul apei sau în apă, îl adun în saci de gunoi şi-l arunc acasă la tomberon. Nu le las nici pe mal şi nici nu le arunc prin pădure ca şi în poza de alături! Ruşine celor ce fac asta!!! Resturile de monofilament sau fir textil să nu le aruncaţi niciodată în iarbă sau în apă, deoarece pot fi fatale pentru animalele sălbatice. De asemenea încerc să nu irosesc viaţa nici unui soi de peşte fără rost, pentru că eu pescuiesc în primul rând pentru plăcerea de a prinde peşte, de a mă destinde în mijlocul naturii, şi nicidecum pentru plăcerea de a omorî peştii prinşi, de ai duce acasă pentru ai mânca, comercializa sau … de a mă lăuda la vecini! Vegetaţia de pe malul apei, copacii şi arbuştii încerc pe cît posibil să le las neatinse, fără a rupe crengi sau a le tăia cu drujba inutil, doar pentru a-mi face un loc făinuţ de pescuit! Toate acestea ar însemna pentru mine un comportament bădăran, ne-adecvat unei naţiuni ce se consideră modernă şi în pas cu Europa. Să nu uităm nici respectul faţă de ceilalţi pescari, invidia şi ura ne-având ce căuta în acest hobby frumos. Un loc de “bună ziua” să avem oriunde ne aflăm în lumea asta, iar o mână de ajutor sau un sfat bun să-l daţi cu sufletu-npăcat, nu trebuie să aşteptaţi niciodată până vă este cerut. Pescuitul ce îl practic eu, şi sunt convins că şi de voi toţi, este un pescuit sportiv, doar cu metode permise şi adecvate, şi niciodată pe perioada prohibiţiei! Nu folosesc niciodată mai multe lansete sau cârlige decât este admis, nu practic pescuitul cu pripoane sau şiruri cu sute de cârlige în apă, acestea fiind metode de branconaj ce sunt aspru pedepsite de lege. Nici chiar pescarii profesionişti, adică cei ce au dreptul să pescuiască “industrial” cu plase şi setci, nu cred că au dreptul să folosească metodele mai sus amintite (pripoane sau şiruri).