Somnul – Silurus glanis Pentru a putea pescui cu succes acest peşte deosebit, trebuie întâi să-l cunoaştem  mai bine, să încercăm să ne dăm seama cum trăieşte el, care sunt obiceiurile lui, cu  ce se hrăneşte, care este habitatul acestuia…  În ultimul deceniu, pescuitul la somn a ajuns cam peste tot în Europa cel mai  îndrăgit şi mai apreciat pescuit sportiv. O forţă a naturii, un gigant, cel mai mare  peşte de apă dulce din Europa: Silurus glanis Catfish – engleză  Wels/ Waller – germană Som – rusă, sârbă  Siluro – italiană Le silure – franceză   El siluro – spaniolă                  Răspândirea somnului Somnul european este cel mai mare peşte de apă dulce, cunoscut ca fiind la el acasă în Dunăre. El este însă răspândit şi în toţi afluenţii Dunării, din toată ţara şi în toate râurile mari din restul Europei, cum ar fi Ebro, Po, Rin, Ron, Saone, Volga.... (şi bine-nţeles şi în afluenţii acestora). Somnul se poate întâlni însă şi în apele stătătoare (lacuri şi baraje). În România, râurile ca Dunărea, Oltul, Prutul, Mureşul, Jiul, Siretul, Someşul şi Timişul sunt doar câteva râuri ce au un potenţial fantastic de dezvoltare şi creştere a acestui peşte, sunt ape unde putem prinde regulat somni mulţi şi mari.  Caracteristicile somnului Somnul are un corp lunguieţ, în formă de torpilă. Este un peşte foarte puternic, ce poate înota fără probleme în cei mai tari curenţi, însă nu este şi cel mai rapid peşte. Este acoperit de o piele groasă fără solzi, care la rândul ei este acoperită cu o mucoasă de protecţie. Pe capul masiv se găsesc nişte ochii minusculi care nu ajută prea mult la vedere, deci nici la găsirea hranei. Pentru aceasta dispune de două mustăţi lungi şi sensibile şi de o linie laterală plină cu sensori de recepţie, pe toată lungimea corpului, cu care localizează vibraţiile altor peşti din apă. Ne-folosirea ochilor la găsirea hranei ne este demonstrată de capturarea unui somn orb, fără ochi, care a reuşit să se dezvolte la fel de bine ca şi semenii lui. Poza acestuia este documentată de Olivier Portrat, în “Giganţii misterioşi”, cartea scrisă de acesta. Gura imensă se află pe partea de sus a capului (multora fiind cunoscută expresia “îmi plouă-n gură”), ceea ce ne arată că somnul este un peşte ce îşi ia hrana între ape şi de pe suprafaţa apei (adică de jos în sus), şi nicidecum de pe fundul apei. Cu cît înaintează în vârstă cu atât şi falca de jos devine mai lungă decât cea de sus. Gura unui somn de dimensiuni mari este formată atât jos cît şi sus de o placă groasă de os, împodobită cu multe rânduri de dinţi micuţi, prin care cârligele noastre se vor înfige doar dacă sunt foarte ascuţite şi doar prin forţă. De aceea recomand ca şi lansetele să fie destul de rigide, de la 200 gr în sus. O lansetă de 3,5 lb, adică în jur de 105 gr, este rigidă la pescuitul crapului, însă la pescuitul somnului nu are ce căuta. Cum se calculează greutatea de aruncare a unei lansete din lbs în grame? 1 lbs = 454 grame greutatea de aruncare = lbs x 454 grame : 16 (asta e regula) Adică, greutatea de aruncare la 3,5 lbs este: 3,5 x 454 gr : 16 = 99,3 gr Sau, dacă împărţim 454 : 16 = 28,3 (rotunjim la 30), atunci putem liniştiţi să înmulţim numărul de lbs de pe lanseta cu 30. Adică  3,5 x 30 = 105  , atunci greutatea maximă de aruncare a unei lansete de 3,5 lbs este de 105 gr. O lansetă de 3,5 lbs, adică în jur de 105 gr, este rigidă la pescuitul crapului, însă la pescuitul somnului nu are ce căuta. Contra este foarte importantă la pescuitul somnului, la orice fel de metoda. Contra se dă rapid, cu toată puterea, frâna mulinetei să fie strânsă la maxim. După ce somnul e agăţat, putem slăbi puţin frâna, dar nu prea mult. Un somn de 2 metrii poate lua fir de pe mulinetă şi cu frâna strânsă la maxim, fără probleme. Spun asta din experienţă proprie, scăpând astfel mai mulţi somni mari, pe care i-am contrat ori doar cu mâna stângă, ori nu destul de tare. Aveam impresia de parcă aş fi dat într-un zid, imediat după care somnii au tras vârful lansetei până în apă, unii dintre ei chiar reuşind să ia fir de pe mulineta cu frâna strânsă la maxim, dar i-am pierdut imediat după 4 – 5 secunde. Explicaţia: contra mea nu a străpuns rândul de dinţi din gura somnului. Culoarea acestuia este de un gri pestriţ spre negru, sau chiar maroniu, iar burta este albă. Nuanţele lui diferă însă în funcţie de mediul în care trăieşte. Rarităţi sunt somnii care sunt complet galbeni sau pătaţi, numiţi şi Albino, acestora lipsindu-le pigmenţii de culoare. Aceştia şi sunt somnii visului meu actual, pe care eu îi numesc “somnii de aur”. Hrana şi longevitatea somnului Somnul este un peşte răpitor, care se hrăneşte în special cu peşti (vii sau morţi). În stadiul de larvă, după ce ies din icre, au ochii foarte sensibili şi de aceea se învaţă de mici să stea peste zi în ape adânci, în gropi, sub buturugi sau văgăuni, feriţi de lumina soarelui, ieşind doar pe înserate în căutarea hranei. Meniul somnului este însă foarte larg, acesta adunând din apă cam tot ce are proteine: gongi, insecte, larve, raci, râme, scoici, lipitori… De asemenea, fiind şi un răpitor de suprafaţă şi ne făcând difereţa între un peşte sau un alt animal, înghite fără probleme şi şobolani sau şoareci de apă, broaşte, găinuşe de apă sau chiar raţe, aproape tot ce se mişcă pe apă şi încape în gura acestuia. Pe perioada iernii somnul încetează să umble după hrană. Să nu înţelegeţi greşit, el nu merge la hibernat, însă metabolismul acestuia se reduce la maxim din cauza temperaturilor scăzute. O cunoştinţă din Germania, un pescar “nebun”, poreclit “Blinker-Jorg”, care pescuieşte somnii doar la momeli artificiale şi asta numai de pe mal, prinde regulat, chiar şi iarna, o mulţime de somni. Insistând pe tot parcursul anului, indiferent de vremea de afară, a reuşit in anul 2011 (până în luna octombrie) să captureze 114 somni, cei mai mari fiind de 2,40 – 2,33 – 2,28 metrii! Ce performanţă senzaţională! Bravo, şi respect pentru insistenţă şi răbdare! În primăvară, când începe Soarele să încălzească apa (temperatura apei ajungând peste 8° C), somnul îşi revine încet din amorţeală şi începe să umble activ după mâncare, îndeosebi în locurile unde apa se încălzeşte cel mai repede, adică pe la maluri, unde apa are o adâncime de 40 – 50 de cm. Slăbit după perioada de iernat, acesta înfulecă cît poate de mult pentru a-şi recăpăta puterile. La fel de activ umblă după mâncare şi în toamnă, când se pregăteşte de iernat. Lihnit de foame este şi după ce depune icrele, fiind slăbit de această perioadă de pregătire şi de depunere a icrelor, perioadă în care nu se hrăneşte deloc. Cu cît este mai înaintat în vârstă, somnul devine mai precaut, mai “liniştit” şi mai cumpătat, iscusinţa lui vânătorească dezvoltându-se la maxim. De aceea ne este şi atât de greu să-i capturăm pe aceşti giganţi, de la o anumită vârstă ne mai fiind atât de haloşi şi pofticioşi, selectându-şi hrana mai mult după mărimea ei. Vârsta medie a somnului este de circa 60 de ani în captivitate şi de circa 80 de ani în mediu sălbatic (după un studiu făcut în Germania), unele exemplare se presupune că pot ajunge şi până la vârsta 100 de ani. În Germania, în râuri ca Rin şi Main, somnii au ajuns din Dunăre, prin canalul navigabil Dunăre -Main-Rin. Astfel se zice că abia în jurul anului 1960 şi-au făcut în Rin apariţia primii somni. După circa 50 de ani, la începutul lunii iunie 2011, a fost capturat pe Rin un somn cu o lungime de 2,62 metrii! În funcţie de zona de răspândire, somnul poate avea la aceeaşi vârstă dimensiuni şi greutăţi diferite. În apele din ţările sudice, unde somnul nu iernează, temperatura apei având permanent peste 10° C (Spania, Italia, sudul Franţei), somnii se dezvoltă mult mai repede decât somnii din ţările unde iarna este iarnă. O mică tabelă asupra vârstei şi mărimi la care poate ajunge un somn, valorile fiind luate de pe o pagină de net al unor pescari de somn din Germania: Reproducerea Somnul îşi începe perioada de reproducere la vârsta de 5 ani. Când apa ajunge la circa 18° C, în locuri ferite unde nu este curent de apă, masculii încep cu pregătirea cuiburilor. Când temperatura apei ajunge în jur de 22 – 23° C, femelele sunt pregătite pentru depusul icrelor şi încep să dea târcoale cuiburilor făcute de masculi. Aceştia “atacă” femelele ce se apropie de cuibul lor, lovindu-le cu capul şi muşcându-se reciproc, acesta fiind preludiul actului sexual al somniilor, care durează câteva ore, de obicei seara. Femela depune în jur de 25.000 de icre la un kilogram din greutatea corpului ei, după care părăseşte imediat cuibul (adică, o femelă de 10 kg depune ca. 250.000 de icre, iar una de 50 de kg, peste 1 milion!). Masculul care îşi împrăştie lapţii peste icre rămâne să apere cuibul de alţi peşti răpitori, timp de maxim 5 zile, până când din icre iasă larvele de somn. Acestea sunt extrem de sensibile la lumina soarelui, la boli şi paraziţi. Larvele îşi consumă în timp de 10 zile rezerva de hrană, după care încep să se hrănească cu pureci şi gândaci de apă. De acum somnii se dezvoltă foarte rapid, în primul an ajungând până la lungimea de 30 cm şi o greutate de max. 0,5 kilograme. Perioada de depunere a icrelor a unui somn durează între 4 şi 6 săptămâni. Însă, nu toţi somnii se reproduc în acelaşi timp, ci decalat. De exemplu la începutul lunii mai al anului 2011, fiind un an foarte călduros, am putut prinde somni care erau plini de lapţi, dar şi somni ce nu aveau deloc burtă (temperatura apei având deja 21° C). După 10 săptămâni, spre sfârşitul lunii iulie, am avut de asemenea capturi de somni plini de icre sau lapţi, dar şi capturi de somni slabi ca “suliţa” (temperatura apei ajunsese deja la 23,5° C). © Copyright by Zoran Wiener - Pescuit la somn