Metodele folosite la pescuitul somnului Pescuitul la somn se poate face prin foarte multe metode, folosind monturi tradiţionale, simple sau cele mai sofisticate monturi posibile, care trebuie, bine-nţeles cumpărate. Voi încerca să mă rezum la cele simple, deoarece nici mie nu-mi place să arunc banii pe fereastră dacă nu e nevoie şi nici să mă complic prea mult: simplu şi eficient, asta-i deviza mea. Problema pe care o am eu, acolo unde locuiesc în Germania, este că pescuitul din barca nu este permis, şi nici folosirea ca momeala a peştelui viu (protecţia animalelor). De asemenea sunt interzise pescuitul cu coropişniţa, cu lipitori sau cu broscuţe, acestea fiind ocrotite prin lege. Iar pescuitul în toată Germania este admis doar cu 2 lansete şi doar până la ora 1:00 noaptea! Din fericire, pe cealaltă parte a râului Rin, este Franţa (locuiesc aproape de graniţă). În Franţa este admis pescuitul cu 4 lansete şi chiar şi pescuitul cu peşte viu. Aici însă nu este permis pescuitul la trenă şi nici pescuitul de noapte, când şansele de a prinde somnii sunt cele mai mari. Dacă mă gândesc prea mult cît de privilegiaţi sunt pescarii din România, având voie să pescuiască 24 de ore din 24, cu ori ce fel de momeli vii, cu 4 lansete de căciulă, cu oricare din cele 11 metode pe care le voi descrie în continuare, îmi vine să-mi fac imediat bagajul şi să …         Cum îşi ia somnul hrana? Somnul (mare) nu este un peste care mănâncă direct pe fundul apei(!), ca de exemplu mreana, scobarul sau crapul, care şi au gura formată în jos, putând astfel să ia direct de pe grund chiar şi o bobiţă mica de porumb. Somnul se “odihneşte” în gropi şi ape adânci, de unde pleacă la răpit, în căutarea hranei. Însă, în timp ce se îndreaptă spre un banc de peşti (hrana lui preferată şi de bază), somnul nu evită să înfulece rapid nişte raci, sau râme, sau ce mai găseşte el la întâmplare pe drum. Spun asta pentru că un peşte, care înoată prin apă, produce vibraţii pe care somnul le simte de la distanţă. În schimb, o râmă ce se târăşte molcom pe fundul apei, un rac ce abia se mişcă 1 cm pe minut, sau o scoică, toate acestea producând aproape ZERO vibraţii, fac parte din hrana secundară a somnului, mai ales ale somnilor mari. Pe acestea le absoarbe doar din când în când, găsindu-le întâmplător pe fundul apei. Peştişorii care înoată prin faţa lui nu prea scapă cu viaţă, aceştia fiind inhalaţi de somni într-o fracţiune de secundă. Obletele sau Floarea de Dunăre prezintă o pradă uşoară, dar nu şi interesantă pe care ar fi nevoit să o vâneze. Dacă trece prin faţa lui, e bine venită – happp… - a şi inhalato. Însă pentru un somn mare, de peste 1,50 metrii, e mult mai interesantă o singură pradă sănătoasă, şi nu o mulţime de mini-gustări. Cu un singur atac el consumă mult mai puţină energie decât ar consuma înotând kilometrii întregi doar în căutarea unor “ fărîmituri ” de pe fundul apei. Chiar şi vibraţiile produse de un peste bolnav sunt diferenţiate de cele ale unui peste sănătos, ceea ce pentru el înseamnă o pradă mai uşoară, deci evident şi un efort minim cu consum mic de energie. Haideţi să urmărim comportamentul unui somn în acvariu, care iese dintr-o ascunzătoare, înoată pe lângă o mulţime de roşioare şi-şi alege până la urmă ca victimă pestele bolnav, cel mai uşor de prins (minutul 1:10): Exact aşa se comportă şi majoritatea somnilor în apele stătătoare. Mai întâi dau târcoale, ca o felină, apoi se apropie încet, tiptil, şi … inhalează rapid şi puternic. Având pe lacuri sau baraje monturi fixe, rigide, fără un joc / un spaţiu liber pentru absorbţie, riscăm să ne smulgă momeala din cârlige. Chiar şi un peste prins cu un cârlig în gură şi o ancora în spate sau în coadă îl rupe prin absorbţie din montura noastră. Ce vom observa în vârful lansetei este doar o singură lovitură scurtă şi nimic mai mult. Când pescuim în ape stătătoare putem realiza un spaţiu liber pentru absorbţie cu plută de suprafaţă (vezi mai jos “Pescuitul somnului cu plută la geamandură sau pom”, cu monofilament de rupere fix), iar la grund cu forfahuri foarte lungi (2 – 3 metrii). Pe râuri stă altfel treaba, acolo somnii sunt nevoiţi din cauza curentului de apă să şi atace, să se năpustească asupra pradei în timpul absorbţiei. Acolo nu este neapărat nevoie de “spaţiu liber” pentru procesul de absorbţie. Puteţi lua ca şi comparaţie un aspirator în loc de somn, un fön de uscat părul în loc de curentul de apă şi o pană în loc de peştişor. Acum daţi drumul la fön, pe poziţia încet de tot, iar cu aspiratorul la maxim încercaţi din lateral să aspiraţi pana, fără să mişcaţi aspiratorul. Aici aş mai dori să diferenţiez somnii mici de cei mari, evidenţiind problema şi poziţia fălcii de jos, mutaţie ce o întâlnim mult mai pronunţată la somnii mari. Astfel, mutaţia fiind atât de accentuată la un somn mare, acesta nu mai poate lua momeala care e prezentată direct pe fundul apei. Uitaţi-vă atent la poza alb-negru: cu toate că somnul stă cu burta lipită de grund, gura acestuia este însă la o distanţă de cel puţin 25 cm de grund! Pentru ca acesta să poată lua o momeala care stă lipită de fundul apei (curenţii de apă ne apasă firul şi momeala în jos), ar presupune ca, pentru a ajunge la ea, el ar trebui să facă “lumânarea”! Într-un lac s-ar putea să-i reuşească această ghiduşie, dar într-un râu unde curentul apei îl apasă şi îl mută din loc cît ar zice el “Peşte”, îi este aproape imposibil. Astfel, vorbind de pescuitul la grund, ne referim de fapt la prezentarea momelii deasupra grundului, la o distanţă de la cel puţin 25 de cm de la fundul apei în sus. 1. Pescuitul somnului la grund cu plumb şi plută Această metoda este foarte des practicată de cei ce nu dispun de o barcă, atât în râurile mai înguste cît şi în râurile mari, la maluri abrupte sau chiar şi line, unde putem cu uşurinţă lansa un plumb de 200 – 500 de grame. Montura se face în felul următor: - pe firul principal se montează mai întâi o carabină culisabilă, după care se pune o bilă de gumă, pentru ocrotirea nodului - apoi se fixează la capătul firului carabina principală - forfahul să aibe lungimea de 1,5 – 3 metrii (în râurile cu curenţi mari forfah de 3 metrii lungime) - la capătul acestuia se leagă cârligul (sau chiar 2, depinde de momeala folosită) - la 10 – 15 cm de la cârlig se fixează pluta de grund - la celălalt capăt al forfah-ului se face un nod dublu, ce se agaţă în carabină - pe carabina culisabilă de pe firul principal se prinde plumbul, direct sau cu ajutorul unei legături de monofilament (în cazul unei agăţaturi se va rupe monofilamentul, astfel pierdem doar plumbul fără a risca întreaga montură) Lansarea monturii se va face cu grijă, nu prea departe de mal, deoarece din cauza plumbului mare, impactul cu apa poate rupe momeala din cârlig. Cu această metodă ne putem mai uşor muta locul de pescuit şi putem mai des verifica momeala. Dacă doriţi să lansaţi ceva mai departe, fără a distruge momeala (smoc de râme sau peşte viu), se poate folosi metoda celor 2 lansete. Metoda celor 2 lansete: - se dă jos forfahul de pe lanseta nr. 1 (cea cu care vom pescui), iar în locul acestuia se prinde firul principal al lansetei ajutătoare, lanseta nr. 2. - lanseta nr. 2 se aşează în stativ şi se desface recuperatorul mulinetei. - cu lanseta nr. 1 lansăm plumbul la locul dorit, după care se aşează şi aceasta într-un stativ - acum intră în joc lanseta nr. 2, cu care se recuperează încet firul lansetei nr. 1 - atenţie, nu uitaţi să deschideţi tamburul lansetei nr. 1 înainte de recuperare (sau deschideţi frâna la maxim) - odată ce firul este la mal, dezgăţăm firul lansetei nr. 2 - agăţăm forfahul cu momeală pe carabina lansetei nr. 1 şi îl tragem încetişor cu lanseta nr. 1 până acesta ajunge la plumb - astfel momeala ajunge la locul dorit, întreagă şi nevătămată Nu folosiţi această tehnică cu forfah-uri fără plute! Ne-folosind plută pe forfah, montura se va târî pe fundul apei de la mal până la plumb, agăţaturile sunt astfel de ne-evitat! 2. Pescuitul somnului la grund cu bolovan şi plută În principiu este aceeaşi metodă ca şi pescuitul la grund cu plumb, însă în loc de plumb se foloseşte un bolovan. Această montura necesită o ambarcaţiune cu care să ducem bolovanul şi montura la locul dorit, sau dacă pescuim aproape de mal (6 – 10 metrii) piatra se poate arunca si cu mâna. La fel ca şi prima tehnică descrisă, este una dintre cele mai des folosite monturi în Germania, Spania şi Italia. Montura se face în felul următor: - pe firul principal se montează mai întâi un sea-boom sau o carabină culisabilă, după care se pune un stoper - apoi se fixează la capătul firului carabina principală - forfahul se taie la lungimea de 1,5 – 3 metrii (depinde la ce distanţă de grund dorim să pescuim şi unde dorim să prezentăm momeala) - la capătul acestuia se leagă cârligul (sau chiar 2, depinde de momeala folosită) - la 10 cm de la cârlig se fixează pluta de grund - la celălalt capăt al forfahului se face un nod dublu, ce se agaţă în carabină - bolovanul de 1 – 2 kg (chiar şi de 5 kg dacă curentul apei e foarte puternic) se leagă cu frânghie pentru pachete (eu îi zic frânghie de poştă), deoarece această frânghie putrezeşte după câteva zile (este BIO!) - de frânghie se leagă un monofilament de 0,35 – 0,50 mm, lung de 20 – 40 cm, care se va rupe când contrăm somnul - pe carabina culisabilă de pe firul principal se agaţă monofilamentul bolovanului Montura se duce cu barca la locul dorit. Partenerul de pescuit care rămâne pe mal cu lanseta, trebuie să aibă grijă ca tot timpul firul să rămână deasupra apei iar frâna să fie destrânsă (pentru a evita vre-un accident). În momentul plasării bolovanului din barcă, recuperatorul mulinetei să fie deschis şi frâna destrânsă la maxim. Vă recomand ca la orice acţiune de acest gen, să lucraţi tot timpul cu recuperatorul deschis, să nu trageţi niciodată firul de pe mulinetă folosind doar frâna destrînsă. Dacă trageţi firul de pe tambur folosind doar frâna destrînsă şi cu recuperatorul închis vi se va răsuci firul rău de tot! Monofilamentul de rupere al bolovanului se poate lega prin 2 feluri de firul principal: fix, de carabina principală (recomandat când adâncimea apei este mai mică de 3 metrii) sau de o carabina culisantă pe firul principal (recomandat la adâncimi mari). Legând bolovanul fix de carabina principală, prin greutatea acestuia şi rezistenţa opusă de apă, se poate rupe monofilamentul sau chiar se poate distruge momeala, în timpul scufundării. Dacă legăm bolovanul de o carabină culisabilă, acesta coboară aproape liber, mult mai repede decât momeala. După ce bolovanul ajunge la grund, se închide recuperatorul, se strînge frâna şi se recuperează încet până când momeala ajunge la bolovan. Gata. Dacă sunteţi singuri la pescuit şi doriţi să plantaţi montura cu bolovan, luaţi lanseta în barcă, plantaţi bolovanul şi apoi mergeţi cu lanseta la mal. Avantajul acestei metode este că putem pescui la distanţe mari de mal, chiar şi în curenţi puternici, fără ca montura să ne fie mutată din loc. Dezavantajul constă în nevoia unei ambarcaţiuni pentru a “planta” montura. Iar dacă nu dispuneţi de o ambarcaţiune, aruncaţi un bolovan mai mic ori cu metoda celor 2 lansete, ori cu mâna de pe mal. Metoda celor 2 lansete am descris-o deja, iar acum să vedem cum funcţionează aruncarea bolovanului cu mâna şi plasarea monturii. Simplu, dacă ştim cum: Tehnica lansării cu bolovan de pe mal: - căutaţi un bolovan de 0,5 – 0,7 kg, şi încercaţi să faceţi o probă, să vedeţi cît de departe îl puteţi arunca. Să luăm ca exemplu că aţi reuşit să aruncaţi bolovanul la o distanţă de 8 metrii. De multe ori nici nu e necesar să pescuim departe, somnii sunt peşti ce-şi caută hrana şi lângă mal. - un bolovan asemănător va fi legat cu sfoară, şi agăţat de carabina culisantă - carabina principală va fi agăţată de o creangă pe mal, iar de pe tambur desfăşurăm circa 20 metrii de aţă. - bolovanul va fi aranjat la mijlocul celor 20 de metrii de aţă, adică cam la 10 metrii în cazul descris. - cei 20 de metrii de aţă îi aranjăm frumos lângă picioarele noastre, având grijă să nu se încâlcească, să nu se facă vreun nod - cu recuperatorul tamburului deschis, aruncăm bolovanul cît putem de tare, carabina principală rămâne agăţată pe mal - după ce bolovanul ajunge la fundul apei, închidem recuperatorul, agăţăm forfahul cu momeală de carabina principală şi recuperăm încet până când acesta ajunge la bolovan. Gata! Nu folosiţi această tehnică cu forfah-uri fără plute! Ne-folosind plută pe forfah, montura se va târî pe fundul apei de la mal până la bolovan, agăţaturile sunt astfel de ne-evitat! © Copyright by Zoran Wiener - Pescuit la somn Video va urma... Video va urma...