Cum funcţionează sonarul? Sonarele receptează o mulţime de unde ce sunt transmise în apă de către un emiţător. Aceste unde când ajung la un obstacol sau la fundul apei ricoşează înapoi. Emiţătorul are şi funcţie de receptor, semnalele fiind astfel receptate şi transmise la sonarul propriu zis, care le prelucrează şi apoi sunt redate pe ecran. Imaginea actuală, adică prezentul, se află întotdeauna în dreapta ecranului, unde se formează o imagine nouă în intervale scurte de timp, regulate (e vorba de fracţiuni de secundă). Emisia acestor unde formează un con, cu unghiul vârfului de 20°, 60° sau chiar de peste 100°. Cu cît unghiul conului este mai mare, cu atât şi baza lui este mai mare, iar imaginea pe ecran este cu atât mai eronată. Hm, cam greu de înţeles… şi de explicat e la fel de greu, dar haideţi că încerc. Să plecăm de la o frecvenţă care formează un unghi de 100°, care la o adâncime de 7 metrii are o bază cu o rază de 11 metrii. Dacă vă aflaţi deasupra unei gropi, adâncă de 10 metrii, ce are o rază de 4 metrii, iar jur împrejurul acestei gropi apa are o adâncime de doar 7 metrii, imaginea pe sonar vă va arăta probabil o adâncime de 8 metrii. De ce? O medie al sumei tuturor undelor ce lovesc adâncimea de 10 metrii (groapa), al celor ce lovesc adâncimea de 7 metrii (în afara gropii) şi al tuturor undelor ce lovesc marginea gropii dau un rezultat eronat. Astfel, dacă nu ne deplasăm de deasupra gropii, imaginea pe ecran rămâne continuu aceeaşi, arătând o adâncime constantă de 8 metrii. Comutând pe altă frecvenţă, o emisie cu un unghi de 20°, ne va arăta deodată pe ecran o adâncime de 10 metrii, adâncimea reală. Baza conului nu va mai ieşi din groapă, având o rază de doar 2 metrii, care se află acum în interiorul gropii cu raza de 4 metrii. Imaginea perfect reală ar fi dacă baza conului ar fi de exemplu 1 cm². Să rămânem acum la varianta cu 20° şi să ne deplasăm încet în afara gropii. Ajunşi pe marginea gropii ne oprim şi ne uităm pe ecran. Acesta ne arată mai întâi o pantă lină, iar din momentul în care ne-am oprit vedem din nou o linie dreaptă la o adâncime de 8,5 metrii. După câteva secunde ne deplasăm încet mai departe, vom vedea din nou mai întâi o pantă lină, iar din momentul în care baza conului acoperă doar porţiuni unde apa are 7 metrii, ne va arăta o linie continuă cu o adâncime de 7 metrii. Acum să ne întoarcem deasupra gropii, şi plecăm în viteză mare. Pe ecran vom avea mai întâi o linie continuă cu o adâncime de 10 metrii, după care ne apare brusc o treaptă destul de abruptă, după care din nou o linie constantă de 7 metrii. Niciodată să nu pierdeţi din vedere jocul între timpul de emisie-recepţie al undelor şi viteza de deplasare al bărcii. Dacă plecaţi în viteză cu barca de la mal spre mijlocul apei, perpendicular pe curentul apei, veţi vedea cum pragul cade brusc, şi veţi crede că este foarte abrupt. Peste aceeaşi porţiune vă deplasaţi acum cu o viteză lentă, veţi remarca că pragul nu este chiar atât de abrupt, ci este lin. Iar dacă rămâneţi ancoraţi chiar deasupra pragului, veţi avea pe ecran o linie continuă. Cum sunt redaţi peştii pe ecranul unui sonar? Şi aceasta e o întrebare simplă cu un răspuns cam complicat. Majoritatea sonarelor au un modus unde peştii sunt arătaţi ca simboluri de … peşti. Acest modus este greşit, nu-l mai folosiţi! Să încercăm să găsim explicaţia. Ce ne redă un sonar? Peşti, crengi, smocuri de iarbă, impurităţi, bule de aer şi, în cazul pescuitului la clonc, şi montura noastră, adică momeala şi plumbul. Să comutăm sonarul de pe modusul real, pur, adică de acolo de unde ne arată doar linii şi puncte, pe aşa zisul modus “peşti”. Plumbul v-a devenit deodată peşte, iar bulele de aer care sunt în modusul real redate ca puncte ce urcă constant la 45° sunt deodată peşti. Eroare!! Dacă tot ce este obiect sau vietate, impuritate sau un proces natural (cum ar fi bulele de aer) sunt redate ca peşti, cum putem să mai deosebim adevăraţii peşti de toate restul? Folosind modusul real, pur! Peştii sunt redaţi printr-o mulţime de puncte dense, ce formează o linie subţire dacă peştele e mic, sau o linie groasă dacă peştele e mare. Astfel putem şi bulele de aer să le deosebim de peşti prin faptul că acestea sunt redate prin puncte mai rare, care urcă constant într-un unghi de 45°. Smocurile de iarbă sau impurităţile din apă sunt tot aşa redate, prin puncte mai rare, formând cel mult o linie spălăcită. În modusul real avem doar plumbul şi peştii de deosebit unul de altul. La pescuitul cu cloncul animăm somnii ce stau pe fundul apei. În momentul când bătăile cloncului ajung chiar deasupra lui, curiozitatea îl îndeamnă să urce şi să vadă ce face gălăgie. Aşa că, somnii ce urcă la bătăile cloncului urcă exact pe raza de bătaie al sonarului care este în formă de con. Însă nici somnii nu reacţionează toţi la fel, unii dintre ei fiind mai leneşi, mai înceţi. Unii somni urcă imediat spre barcă, alţii abia în momentul când baza conului de unde este aproape trecută de ei, rămânând în bătaia undelor doar capul somnului sau o parte din coada lui. Astfel se poate ca un somn imens, care e şi puţin mai leneş decât cei mici şi zvelţi, să urce cu ceva întârziere pe marginea conului de unde. Sonarul ne va arăta în acest caz doar o linie subţire, de parcă ar fi un mini-somn. De aceea, întotdeauna să contraţi cît puteţi de puternic, deoarece niciodată nu putem recunoaşte cu exactitate mărimea somnului ce urcă la momeală. Când trecem cu barca peste un peste ce înoată între ape, vom observa pe ecran apariţia unei semilune, cu curbura în sus. Să vă explic şi de ce: aşa cum am descris şi mai sus, primele unde ce ating marginea peştelui (de exemplu capul) se află pe marginea conului de unde. Linia de margine fiind mai lungă decât linia de centru (înălţimea conului este cea mai scurtă), primele puncte ale peştelui formează o linie subţire şi sunt ceva mai jos decât restul semilunei. Când pestele ajunge în centrul conului, ne este redată pe ecran nu numai dimensiunea reală a peştelui, ci şi adâncimea reală unde se află acesta. În momentul în care peştele iasă din conul de unde, ultimele puncte redate pe ecran sunt cele din cealaltă margine a conului, adică mai subţire şi mai jos. Mai doresc să vă atrag atenţia că un peste (acelaşi peste) este diferit redat la adâncimi diferite. Asta putem să observăm şi la montura noastră. La o adâncime de 3 metrii plumbul pare mult mai mare pe ecran decât dacă îl lăsăm mai jos, la o adâncime de 10 metrii. Astfel, un peste de … să zicem 3 kilograme, îl vom vedea mare pe sonar dacă se află aproape de barca, iar dacă este la o adâncime de 10 – 12 metrii va fi redat printr-o linie mult mai subţire. Cam aşa funcţionează un sonar. Mare scofală nu-i, mai greu este de dat o explicaţie bună decât de înţeles. Iar dacă explicaţia mea lasă de dorit şi mai vreţi şi alte informaţii asupra sonarelor şi cum funcţionează acestea pentru pescuitul la clonc, contactaţi-mă pe forum.   Cu un clonc şi un sonar bun, ambele de calitate, folosind şi momeala potrivită, veţi putea trăi clipe de vis ale pescuitului la clonc. Sonarul la pescuitul somnului cu cloncul Să trecem la sonar. Dacă vrem să avem succes deplin în pescuitul somnului la clonc, avem nevoie de un sonar bun. Acesta este foarte important, putând astfel să ne dăm seama în primul rând de adâncimea apei, temperatura acesteia şi de structura grundului, de pomii, denivelările şi pietrele din apă. La pescuitul somnului cu cloncul mai e bine de ştiut şi unde se află momeala noastră, la ce adâncime, de văzut când urcă un somn la ea, putând fi astfel pregătiţi în momentul potrivit pentru contra decisivă. De asemenea ne putem da seama, dacă mai mulţi somni au adulmecat momeala dar nu au vrut să muşte, că nu este momeala potrivită. Fără a folosi un sonar vom spune doar că acolo unde pescuim nu mai există somni. Astfel, văzând că somnii reacţionează la zgomotele de clonc si urcă la momeala, dar nu sunt interesaţi de ea, putem schimba de pe râme pe coropişniţe, lipitori sau peştişori şi pune din nou la încercare poftele somnilor, sau chiar de a încerca cu un alt clonc, ce produce alte sunete. Sonarul să fie unul destul de bun, să lucreze pe frecvenţa de 83/200 kHz, să aibe cel puţin 320x320 puncte pe display şi cel puţin 2500 de waţi. Insă oricât de sofisticat ar fi sonarul, tot somnul e cel ce decide dacă muşcă sau nu. © Copyright by Zoran Wiener - Pescuit la somn